09 Aprilie 2020
Distonia este un termen medical ce defineste contractura involuntara a unor muschi. Distonia poate fi contractura persistenta sau spasmodica. Aceasta poate aparea atat in cadrul unor afectiuni genetice, mostenite cat si asociat altor boli neurologice, boala Parkinson de exemplu.
Distonia poate afecta un singur segment: gat, mana, picior, dar se poate generaliza determinand torsiuni ale intregului corp. Prin contracturile acestea involuntare, segmentul afectat ia o pozitie anormala. Uneori aceste miscari sunt insotite de durere.
Putem vorbi despre forme ereditare (mostenite) cu debut in copilarie, care de obicei incep la nivelul unui picior si se pot agrava in timp, ca intensitate a contractiei si ca intindere, ajungand sa afecteze si trunchiul.
Majoritatea formelor de distonie ce apar la adult sunt focale (localizate): torticolis, blefarospasm, disfonie spasmodica, crampa scriitorului, crampa muzicianului sau a jucatorului de golf. De asemenea, astfel de contracturi involuntare pot aparea si din cauze psihiatrice.
Torticolis reprezinta contractura gatului, cu intoarcerea capului la stanga/dreapta sau catre un umar. De obicei, debuteaza la varsta adulta, contractia este dureroasa si se poate insoti de tremor al capului. La examenul fizic putem observa contracturi musculare persistente. Cauzele pot fi modificari genetice ce determina distonii focale sau afectari ale radacinilor nervoase cervicale ce determina contracturi musculare asimetrice la nivelul gatului.
Disfonia spasmodica apare atunci cand sunt afectati muschii laringelui, efectul fiind acela de voce sacadata sau soptita, de obicei nedureros. Putem observa asa-zise incordari ale pronuntiei cuvintelor, ce se accentueaza mai ales in conditii de stres, de exemplu la vorbitul in public.
Crampa muzicianului (pianist, violonist), crampa scriitorului sunt forme de distonie generate de repetarea excesiva a anumitor miscari si sunt de obicei declansate de aceste actiuni. Se pot agrava in conditii de stres, de exemplu sub actiunea emotiilor unnui concert, dar cu timpul deficitul poate deveni progresiv, necesitand atat medicatie cat si gimnastica medicala pentru ameliorarea contracturilor anormale.
Blefarospasmul, clipit excesiv sau inchidere persistenta a ochilor, este o afectiune severa ce poate interfera semnificativ cu desfasurarea actiunilor zilnice. Se agraveaza la expunerea la lumina sau in conditii stresante.
Tratamentul distoniei poate presupune medicatie anxiolitica, miorelaxanta si specifica, iar in cazurile neresponsive se recomanda toxina botulinica. Injectarea de toxina botulinica in regiunea muschilor contractati permite relaxarea acestora. Pentru cazurile severe, se poate recurge la stimulare cerebrala profunda. Aceasta inseamna introducerea unor electrozi/sirmulite in anumite regiuni cerebrale si aceste emit impusluri pentru centrii nervosi, impulsuri care relaxeaza muschii.
