10 Aprilie 2020
Ameteala se descrie ca o senzatie neplacuta de lipsa de echilibru, de instabilitate sau de miscare, de lesin iminent. In 40% dintre acuzele de ameteala cauza este o afectiune a sistemului vestibular, 10% din cazuri este dintr-o disfunctie la nivel cerebral, 15% sunt manifestari psihiatrice, iar 10% de cauza cardiaca.
Principala problema ce determina ameteala este afectarea asimetrica a sistemului vestibular periferic (din ureche), nerv vestibular (conexiunea dintre ureche si centrii vestibulari), centrii vestibulari din trunchiul cerebral sau conexiunile cerebeloase. Acesta se numeste vertij. Descrierea vertijului este de senzatie de miscare a individului afectat sau a persoanelor din jur, senzatie de invirtire uneori. Se insoteste de nistagmus (miscari oculare sacadate), de fenomene vagale (transpiratii profuze, senzatie de lesin), scadere auz sau alte manifestari neurologice.
Cel mai important aspect este faptul ca vertijul nu este permanent! In timp, creierul dezvolta mecanisme de adaptare ce integreaza mai bine deficitul de control al echilibrului. Putem vorbi mai degraba de o susceptibilitate de a face mai frecvent episoade de vertij, dar acesta se amelioreaza in timp. Putem recunoaste un vertij sever, cu debut acut, cu rezolutie lenta (neuronita vestibulara, AVC- accident vestibular cerebral); atacuri recurente, aparent spontane (boala Meniere, migrena vestibulara); atacuri repetate determinate de modificari bruste ale pozitiei (Vertij paroxistic pozitional benign) sau ameteala cronica (AVC cerebelos ori, mai frecvent, cauze psihiatrice).
Tratamentul vertijului este evident tratamentul cauzei declansatoare, evitarea factorilor ce agraveaza senzatia si facilitarea reeducarii vestibulare. Reeducarea vestibulara este un proces care are loc in mod firesc la nivel cerebral, insa acesta poate fi imbunatatit prin exercitii de recuperare vestibulara.
Presincopa si sincopa sunt de asemenea probleme ce pot fi descrise prin senzatia de ameteala pe care o determina perfuzia deficitara la nivel cerebral. Cauzele presincopei sunt hipotensiunea ortostatica (ce poate aparea in disautonomii) sau aritmiile cardiace.
Tulburarile de echilibru sunt recunoscute deseori ca ameteala. Tulburarile de echilibru din cauza functionarii deficitare a sistemului nervos periferic (polineuropatii senzitive sau senzitivo-mtorii), spondiloza cervicala sau ataxiile centrale, cand vorbim despre afectare la nivel cerebral, ataxia – nesiguranta- mersului (bolile neurodegenerative ori accidente vasculare cerebrale). De asemenea, modalitatile de diagnostic (imagistic – RMN, functional – ENMG) pot varia in functie de aspecte revelatoare la examenul fizic, uneori cauzele fiind multiple. De exemplu, o persoana hipertensiva, sedentara, cu diabet zaharat cu un control glicemic slab (deficitar) poate avea atat polineuropatie senzitivo-motorie, cat si afectare progresiva la nivel cerebral prin AVC-uri recurente si nu vorbim de spondiloza cervicala agravata de sedentarism.
O situatie speciala si foarte frecventa este ameteala la varstnic, persoane la care etiologia (cauza) este multifactoriala. Studii observationale au determinat ca cele mai frecvente motive pentru acuzele de ameteala la varstnic sunt tuburarile de anxietate, depresia, istoric de infarct miocardic, accidente vasculare, tulburarile de auz si prezenta a mai mult de 5 medicamente in schema terapeutica.
In concluzie, aproximativ jumatate dintre acuzele de ameteala se datoreaza unei afectiuni vestibulare in sine, vertij, cu evolutie autolimitata si care poate fi ameliorata de recuperarea vestibulara. Paleta de cauze implica afectiuni neurologice, degenerative sau dobindite, afectiuni cardiace si vasculare, iar diagnosticul si tratamentul trebuie sa fie multidisciplinar (ORL, neurologie, cardiologie si psihiatrie).
