Uneori, cea mai bună veste pe care o poate primi un pacient nu este un tratament nou. Este să afle că boala de care se teme nu a revenit.
A intrat în cabinet cu greu. Se vedea că o doare. Dar, dincolo de durere, am simțit altceva: teamă.
Cu cinci ani în urmă fusese operată pentru o hernie de disc. De atunci, orice durere nouă părea să o ducă înapoi în același loc, la aceeași întrebare: „Oare a recidivat?”
În timpul investigației, în pofida disconfortului poziției întinse, a rămas cât putea de relaxată și a respectat întocmai instrucțiunile mele. Grimasa în liniște și spera într-un miracol. Aveam impresia că spera să găsim o explicație clară, una care să poată fi tratată și care să îi redea controlul asupra vieții ei, să meargă să se opereze și să scape de suferința reapărută.
La sfârșit, concluzia mea a fost alta. Nu părea să fie o suferință cauzată de o nouă hernie de disc. Suferința veche fusese evident severă, demult recuperată parțial și staționară. În schimb, exista o ușoară afectare pe nervii periferici.
I-am explicat rezultatul. Am văzut cum umerii i s-au relaxat, cum vocea i s-a schimbat și a întors către mine un zâmbet. Atunci am înțeles amândouă că ea doar voia să știe că există o soluție pentru mai bine și că, de fapt, o speria teribil ideea unei noi intervenții.
Uneori, electromiografia nu schimbă doar un diagnostic. Schimbă felul în care un om pleacă din cabinet.
Nu i-am spus însă un lucru. Poate pentru că nu era rolul meu. Eu făcusem o investigație, nu o consultație.
Dar mă gândeam că, la fel cum tratăm nervii, uneori ar trebui să avem grijă și de îngrijorările care ne însoțesc ani întregi după o boală.
Uneori, durerea vine din corp. Alteori, o parte din durere rămâne în amintirea unei suferințe prin care ai trecut. Iar acestea două nu sunt întotdeauna ușor de separat.
Când a plecat, zâmbea coborând ușor scările, Și, pentru câteva clipe, am simțit că rezultatul investigației nu i-a oferit doar un răspuns medical.
I-a adus puțină liniște, încredere în posibila ei victorie împotriva durerii repetate.
—
Jurnal de neurolog este o colecție de gânduri născute din întâlnirile mele cu pacienții.
Nu sunt fișe medicale.
Nu sunt cazuri clinice.
Sunt momente care mi-au rămas în minte și care mi-au reamintit că medicina nu înseamnă doar diagnostice și investigații, ci și oameni, teamă, speranță și încredere.
Pentru a proteja confidențialitatea, toate detaliile care ar putea identifica o persoană sunt modificate.
Iar dacă tu ești unul dintre pacienții care, fără să știe, m-au învățat ceva despre curaj, răbdare și speranță, îți mulțumesc!
